Ce am putea spune despre nationala de fotbal a Romaniei, in cele doua meciuri disputate in noul mandat al lui Anghel Iordanescu? Primul meci a fost cel oficial, din preliminariile EURO 2016, cu Irlanda de Nord. Asa cum se anticipa, ai nostri nu au avut probleme cu adversarii, altfel o echipa care cu greu ar putea face fata in Championship (a doua liga engleza), majoritatea jucatorilor evoluand in liga a doua sau a treia. Problemele lui Tata Puiu au fost doar cu jucatorii nostri, un lot destul de slab, care nu se poate compara cu ce aveam acum doua decenii.


Dar desigur, nu selectia este de vina, ci lipsa jucatorilor de valoare. Nivelul echipelor de club de la noi a ajuns la nivelul celor din Bulgaria (scuze…Ludogoret Razgrad e in grupele Champions League), Albania sau Azerbaidjan. Pe vremuri, principala sursa de selectie erau jucatorii din strainatate care evoluau la echipe bine cotate in Occident. Acum, acolo mai sunt doar cativa, dar si aceia mai mult fac tusa la echipe modeste.
In al doilea meci, cel amical cu Danemarca, s-a mai schimbat formula de echipa, rulandu-se si jucatorii care nu au jucat cu nord irlandezii. Evident, nimic nou, adversarii fiind si ei o umbra palida a puternicei echipe din anii ’90. Ce este aproape sigur, este ca ne vom califica de pe unul din primele doua locuri la turneul final din Franta. Practic nu avem cu cine ne bate, Grecia fiind la pamant, nemarcand nici un gol in cele trei partide de pe teren propriu din preliminarii, ba mai mult pierzand acasa si cu echipa din Insulele Faroe.
Finlanda, Ungaria si Irlanda de Nord sunt echipe de valoare modesta, dar paradoxul e ca (cel putin) una se va califica alaturi de noi la turneul final. Asta daca nu fac pescarii din Faroe inca vreo doua rezultate bune. Problema noastra cea mare o reprezinta baza de selectie din tara, din ce in ce mai redusa. La sfarsitul acestui campionat, dupa cum se stie, vor retrograda 6 echipe din 18 si vor promova doar 2. Astfel in urmatorul campionat, vom avea doar 14 echipe in prima liga si probabil vreo 24 in liga a doua.
Desigur ca dezastrul din sportul romanesc (pentru ca nu e vorba doar de fotbal), este o urmare directa a dezastrului economic. Nemaiexistand intreprinderi care sa sustina echipele, sau firme care sa le sponsorizeze, copii nu se mai pot duce sa faca sport. Poate doar sa alerge prin parcuri, evident pana nu se vor defrisa si acestea ca sa faca loc unor mall-uri sau complexe rezidentiale.

Povestea asta nu se vrea un ghid, ce este o intrebare legitima? Cum amenajezi un loc de joaca in spatele casei (acolo avem mai mult loc, in fata punem masinile). Poate unii dintre voi or sa fie milostivi si o sa lase cateva commenturi, si aici o sa fiu putin rautacios. As vrea sfaturi de la cei care au facut deja asa ceva. Nu vreau sfaturi de genul: eu cred ca, eu asa as face, etc. Din alea pot sa nascocesc si singur la o ceasca de cafea.

Asadar, eu m-am gandit sa cumpar o casuta de joaca, un topogan, un leagan si un balansoar. E suficient oare? Sigur, pentru un copil e ultra suficient, dar trebuie avut in vedere ca au sa vina (mai mult ca sigur), si alti copii. Si asta destul de des. Deci, ceva opinii?

Se spune ca fiecare om are un talent cu care se naste. Desigur, poate avea si mai multe, dupa cum unii nu au de nici un fel. Daca acel talent este folositor in jobul sau afacerea pe care o desfasoara, e cu atat mai bine. Daca nu, atunci il poate ajuta in pasiunile lui, dar in general cei din jur observa acel talent si il apreciaza.


Acum nu ma voi referi la cei care au talent la muzica sau la dans, la pictura sau la design. Mi-am amintit de o colega de serviciu, care are talentul de a face cumparaturi. E adevarat ca are o bogata experienta in acest sens, pentru ca dupa ce pleaca de la birou, se simte obligata sa dea o raita macar un ceas-doua prin cateva magazine de diverse profile, altfel nu se simte bine. Sigur ca si cumpara cate ceva, dar important e ca stie si in ce raft al nu stiu carui magazin se gaseste nu stiu ce articol pe care l-ai cauta. Asa ca este mai mult decat competenta in a da sfaturi, in cazul in care vrei sa cumperi ceva.


Nu sunt un fan al cumparaturilor, decat daca e vorba de ceva dulce. Tort, prajituri sau alte chestii asemanatoare. Detest sa umblu prin magazine sa cumpar imbracaminte sau pantofi, o fac doar la nevoie mare. Dar s-a intamplat saptamana trecuta, sa fie ziua de nastere a cumnatului meu. Si m-am tot framantat ce sa-i cumpar cadou, pentru ca sotia mea s-a spalat pe maini si a zis sa ma descurc. Mai exact, a zis ca nu se baga si sa-i iau ce cred de cuviinta.


M-am tot gandit eu, dar nu-mi venea nici o idee. De imbracat sau incaltat nu se punea problema, consider ca fiecare sa-si aleaga ce vrea sa imbrace sau sa incalte. Apoi mai era si umblatul in magazine, lucru care v-am mai spus cat de mult (nu) imi placea. Am zis sa-i iau o sticla de whisky, dar m-am gandit ca la el se goleste repede si nu-si mai aminteste ca i-am luat cadou. In sfarsit, mi-a venit ideea salvatoare. Trebuia sa o intreb pe colega mea, cea cu talent la cumparaturi, ea sigur se pricepea.


Dar sa vezi surpriza. Mi-a recomandat sa-i cumpar un ceas de mana, in ideea ca e un cadou pe care il va avea mai mult timp. Si mi-a mai spus ca cei care poarta ceasuri la diverse ocazii, sunt niste oameni mai distinsi. Ma rog…asa o fi. Eu nu sunt deloc distins atata timp cat am telefon in buzunar, nu mai simt nevoia sa am si alta sursa de unde sa aflu ora exacta. Dar surpriza de-abia acum a aparut. Mi-a recomandat sa-i cumpar un ceas direct online, de pe un site specializat in asa ceva.


Mi-a si aratat pe laptop site-ul si am vazut ca au o mare varietate de ceasuri, se puteau comanda instant si se livrau la domiciliu. Ba chiar daca erai nemultumit de ceva, se puteau returna. Ceasurile erau prezentate pe categorii, dupa producator, material, mecanism, culoare. Aveau si bratari si curele pentru ele.


Stiind ca stimatul cumnat urma sa plece in vacanta la mare, am cautat niste ceasuri rezistente la apa si am si gasit. Comanda mi-a parvenit rapid, astfel ca m-am putut infatisa triumfator cu cadoul, care a fost foarte apreciat. Acum ramane sa ma revansez la colega cea talentata in cumparaturi. Nu de alta, dar cine stie cand mai am nevoie de ea?